Categ. Personale
Adesea am văzut pe internet (mai ales pe youtube) forma de adresare “Eşti un semianalfabet!”. Din punctul meu de vedere, utilizarea termenului “semianalfabet” este incorectă.
După cum se ştie, analfabetul este cel care nu cunoaşte scrisul şi cititul, noţiunea fiind formată prin alăturarea prefixului “an-“ (care, întocmai ca “ne-“ din necunoscător, neştiutor, sau ca “in-“ din inuman, ineficient, exprimă absenţa/lipsa unei stări, fenomen, calităţi) la cuvântul-bază “alfabet” (literele greceşti Alpha + Beta, acelaşi gen este “abecedar”= A Be Ce…). Deci, “analfabet” marchează absenţa abilităţii de a scrie şi a citi (de a folosi alfabetul). Prefixele negative au valoare absolută, totală (nu relativă/ injumătăţită). Când spui “inapt pentru a juca fotbal”, acel om, e clar, nu poate juca fotbal sub nicio formă, ci nu zici despre acel om că aproape nu poate juca fotbal.
Prin acest termen negativ (analfabet), nu se oferă nicio informaţie despre trăsăturile acelui om, ci doar se spune de absenţa unei trăsături. La fel şi in propoziţiile negative: “Între Bucureşti şi Ploieşti nu sunt 61 km”. Dacă îi spui unui extraterestru chestia asta, va răspunde “Şi ce-i cu asta?!”. Propoziţia nu oferă nicio imagine vizuală/ nicio informaţie despre “între Bucureşti şi Ploieşti”. Poate că “între Bucureşti şi Ploieşti” sunt 62 km sau 60,99999999999999km, poate că între Bucureşti şi Ploieşti cad meteoriţi, poate cresc flori cu iz de Paradis, poate oamenii vomită la tot pasul, poate sunt arbori pe marginea drumului…Logic vorbiind, aceste construcţii negative nu oferă nicio informaţie.
A alătura prefixul “semi-“ (care se traduce prin “aproape” sau “pe jumătate”) unor cuvinte care nu oferă nicio percepţie, aşa cum sunt termenii negativi şi totodată absoluţi (deci şi “analfabet”), reprezintă o eroare de logică, pentru că nu poţi spune “Eşti aproape neştiutor de scris şi citit”, prefixul “ne-“ exprimând el însuşi absenţa totală a ştiinţei de a scrie şi a citi. Dacă împarţi 0 (adică nimicul / valoarea logic informativă a noţiunii “analfabet”) la jumătate, la acel “semi-“, vei obţine tot 0, cel mult două “nimicuri”, bagajul informativ oferit de nou formatul cuvânt “semianalfabet” nefiind deloc îmbunătăţit. De altfel, “semi-“ se alătură cuvintelor afirmative, care au bagaj logic informativ. Spui mai degrabă “pui semicongelat” (“congelat” ne spune despre existenţa stării de îngheţ), decât “pui semidezgheţat” (“dezgheţat” arată absenţa stării de îngheţ). Spui mai degrabă “pahar semiumplut” decât “pahar semigolit”. La fel, spui mai degrabă “semicunoscător al scrisului şi cititului” decât “semianalfabet”.
De menţionat că în Dex apar ambele cuvinte (analfabet şi semianalfabet), “semianalfabet” nefiind definit pe seama “analfabetului”, aşa cum logic ar părea, pentru că pe spinarea lui s-a format.
Deci, “analfabetul” este:
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte.
Iar “semianalfabetul” (probabil aţi zice că este persoana care aproape nu ştie să scrie şi să citească. Nou oferita informaţie a adăugării lui “semi-“ fiind acel “aproape”, dar definiţia ar fi total hazardată şi de neînţeles) este:
SEMIANALFABÉT, -Ă, semianalfabeți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care abia știe să scrie și să citească. [Pr.: -mi-a-] – Semi- + analfabet.
Conform acestei definiţii din Dex, dacă eliminăm “semi-“ din definit, vom elimina şi acel “abia” din definiţie. Cu ce rămânem? Analfabet = persoană care ştie să scrie şi să citească.
Încă un argument al erorii logice de utilizare a cuvântului “semianalfabet”. De aceea, consider mult mai potrivită folosirea construcţiei “semicunoscător/ semiştiutor de scris şi citit”
Rămâne marea întrebare: Şi la ce îmi foloseşte că zic “semianalfabet” sau “semiştiutor de scris şi citit”, atâta timp cât toată lumea înţelege ce vreau să zic?!
