9 iulie 2010

Peste ani si ani

Categ. Aventuri


_____V-aţi întrebat vreodată cum veţi arăta la bătrâneţe? Cum şi unde veţi trăi? Ce gânduri oare vă vor stăpâni? Am muncit degeaba, am trăit degeaba, m-am zbătut în zadar... sau poate veţi pleca de aici fericiţi?
_____Tu, fată care acum eşti tânără, frumoasă şi risipitoare, vei fi oare o bătrânică d-aia mică şi gârbovită, îmbrăcată cu aceleaşi haine de ani de zile, cumpărate anterior primei pensii? Una dintre acelea ce le vedem mereu prin pieţe că-şi drămuie fiecare monedă, fieştecare bănuţ... Umblă din piaţă-n piaţă toată ziua, doar de-ar găsi zarzavaturile puţin mai ieftine într-una din ele. Foarte probabil c-aşa vei fi căci poate doar un sfert, maxim o treime mor liniştite şi împăcate. Restu-s zbuciumate şi chinuite de foame şi de boli zilnic. Dar poate vei fi o cucoană până vei pleca...
_____Dar tu, băiete, harnic, chipeş şi vânjos, cu o dorinţă arzătoare de a face ceva să scapi de sărăcie şi de griji? Cum vei fi? Un moş de care se feresc toţi în autobuz, un moşulică de stă şi bea singur într-o bodegă ordinară ori unul zdrenţuros şi nespălat de-ţi mută nasul din loc? Încotro iţi vei dirija destinul sau cum te va călăuzi Fortuna? Sau cine ştie, poate vei muri un domn...
_____Succesul cu dezastrul sunt vecine. Deşi se spune că învingătorii se văd încă de la linia de start, cred că nu ne putem nici măcar imagina dacă vom fi bine sau rău la vârsta a treaia.
_____Spre deosebire de voi, marea majoritate, eu sunt un norocos! Am avut ocazia să mă văd peste ani. Cu ceva vreme în urmă am avut parte de-o întâmplare pe care vă voi relata-o şi vouă. Voi încerca să ilustrez lucrurile exact aşa cum au fost.
_____Eram în anul trei de facultate, sesiunea de iarnă (februarie 2006). În perioada examenelor aveam obiceiul să merg acasă şi să stau la Bucureşti doar seara dinaintea fiecărui examen iar după ce-l terminat s-o tai acasă. Noaptea de la Bucureşti o foloseam pentru a învăta. De multe ori citeam de două ori cursurile şi mă culcam că mă pica somnul.
_____Plec într-o vineri de acasă pe la ora trei. Sâmbătă aveam examen la MF (metalurgie fizică). Dacă stăteam doar noaptea premergătoare examenului plecat de acasă, nu aveam bagaj ca în timpul semestrului când îmi luam mâncare pentru o săptămână. O geantă de voiaj cu borcane şi găletuşe cu mâncare, haine aduse acasă la spălat... Când mi-aduc aminte mă doare umărul. Simt cum mă trage în jos toarta genţii, mă apasă... În sesiune eram lejer, doar un ghiozdan luat cu mine aşa, la oha, să nu zic c-am plecat cu mâinile-n buzunare.
_____Ajung în gara de sud din Ploieşti. Trebuie să iau trenul care vine de la Mărăşeşti şi duce până în Bucureşti Basarab. Trece în jur de 16.30 prin Ploieşti şi ajunge în jur de 18.00 în capitală. Un personal, vagoane cu etaj, oameni fel şi fel...
_____Ştiţi stilul ăsta de tren, canapelele alea maronii, cu sigla C.F.R. imprimată pe ele din loc in loc, pe care au scris cu pixul elevii „forza steaua”, „A+V=love”, „pula” sau au desenat pur şi simplu lucruri suprarealiste, neclare. Vagoanele cu etaj nu au compartimente, sunt dintr-o bucată. Canapele sunt grupate două câte două faţă în faţă de-o parte şi de alta a culoarului. Deasupra fiecărei perechi de două canapele se află un grilaj metalic pentru bagaje. Sunt date cu bronz ca şi ramele geamurilor şi partea metalică a canapelei.
_____Mă uit înspre Moldova, întârzie trenul... Vine! Îi văd locomotiva mânca-i-aş pula lui, cu farurile alea rotunde, veche şi urâtă, ca tot trenul dealtfel... Până să oprească mă uit să văd cât de lung e căci vreau să stau în spate că-i mai liber de obicei. Îmi calculez paşii şi mă pun acolo unde o să ajungă ultimul vagon. Îl nimeresc de data asta. Coboară destui, veniţi nu ştiu de ce în Ploieşti vinerea, seara, sau poate sunt întorşi de undeva... dar sunt oameni simpli, amărâţi, vai de capul lor!
_____Mă duc direct la etaj. Nu-mi place să stau cu toţi moşii şi babele jos. Aştia nu prea urcă la etaj. Handicapaţii nici atât. Vreau să stau retras să îmi văd de treabă, să mă uit pe geam, să mă gândesc la orice îmi vine în minte. Să las libere gândurile în funcţie de ce îmi sare-n ochi. Odată am stat tot drumul şi m-am uitat la linia orizontului, vedeam copaci, câmpul gol, case, stâlpi şi fiecare mă făcea să mă gândesc la ceva. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Aşa vreau să fac şi acum.
_____E liber, nu e mare îmbulzeală, am de unde alege locuri libere. Mă pun pe patru libere, ca baieţii... M-asez la geam, îmi arunc ghiozdanul pe scaunul de lângă mine şi aştept să plece. Du-mă trenule în lume! Vreau să văd multe astăzi, să mă pierd în zare şi să nu ştiu de mine, ca un drogat...
_____Bă, dar eşti bulangiu? Câte locuri libere sunt, chiar aici ai găsit să te aşezi? Scrie om sociabil pe fruntea mea? Ce să fac, să mă ridic şi să schimb locul sau să-i zic să se mute că-i ocupat? Sunt eu mai needucat, dar nici chiar aşa... Să vezi ce-mi pică părul din nas acum din cauza ăstuia... Îl bat, să-nnebunesc!
_____Da frăţică, stăteam eu cu capul pe geam şi mă uitam cum rămân în urmă stâlpii acoperişului de pe peron şi deodată:
- Bună ziua, offf ce bine e că-i cald în tren, nu-i a bună cu frigul ăsta...
Îmi întorc capul uşor spre om.
- Bună ziua... da... (mânca-mi-ai pula!)
_____Un bătrân mărunt. Îşi punea în agăţătoare paltonul. Ştiţi cu siguranţă paltoanele acelea cu cordon la mijloc, de au mai toţi bătrânii şi în general de o culoare de tăvăleală, bej, gri, nu prea le am cu nuanţele astea... Remarc imediat starea deplorabilă a acestuia, peticit, cusut si răscusut. Îl compătimesc pe om deja. Cum stătea el în picioare să îşi aşeze boarfa în cuier, las privirea în jos. Oaiii...! Omul are încălţări, nu glumă! Nişte bocanci din aceia mari, voluminoşi, dintr-un material prost, zici că-i muşama, de crapă peste tot. I-a cusut bătrânul cu aţă groasă, cine ştie cât o mai trage de ei...
_____Nu e bine nici în jos dacă mă uit. Ridic privirea, mă uit drept, la el. E curat, nu cred c-o să pută. E jerpelit peste măsură dar e îngrijit. Se aşează pe cele două locuri din faţa mea, normal, doar nu se aşeza lângă mine, era suspect! Aşa cum mi-am aruncat eu ghiozdanul pe locul de langă mine, bătrânul pune şi el ceva pe locul de lângă el. Nu aruncă ci aşează liniştit, încet, cum fac vârstnicii. Nu un ghiozdan ci o geantă, o servietă proletară. Vedeai la oamenii muncii, genţi d-alea de piele în care işi luau mâncare la serviciu. Are şi tata! Semănă mult cu a lui. Tata o are de când era tânăr şi a ieşit la pensie cu ea. Dar a lui e mai mişto ca asta a moşului. Are mânerul cusut cu sârmă, e peticită... de când o avea-o moşul? Ce înseamnă şi viaţa asta... cum o fi ajuns în stadiul ăsta? Tot ce văd la el arată jalnic, totul e deprimant. Săracul bătrân, asta e...
_____O piesă bună nu putea să se aşeze lângă mine? Mă întreabă omul o vorbă de sănătate, îi răspund, apoi se linişteşte, tace. De supărare scot din ghiozdan cursurile la metalurgie fizică. Dacă mă vede moşul că citesc, sunt sigur că mă lasă în pace şi nu mă mai bagă în seamă. Prefer să fiu un tocilar decât să mă obosească septuagenarul (cred că avea în jur de şaptezeci de ani). Cum îmi zicea mama în liceu când mergeam deplorabil, catastrofal cu şcoala: prostule, pune mâna şi învaţă, trece timpul pe lângă tine, o oră pe care o mergi cu autobuzul pe navetă, deschide o carte şi citeşte. De-al dracului nu am făcut niciodată aşa, dar acum m-am văzut obligat.
_____Scot cursurile, în principal foi xeroxate din cărţi, date de profesoară. Mare frumuseţe ce am eu acolo... Mamă ce desene, mamă ce am de învăţat! Diagrame binare de echilibru, transformări de fază în stare solidă, transformări de fază în stare lichidă, e talmeş- balmeş în foile astea, d-apoi în mintea mea?
Deschid pe la diagrame de echilibru.
- Ce înveţi acolo? Diagrame de echilibru ăăă? Diagrama fier- carbon ăăă?
Bă du-te-n pula mea de moş, cum ai văzut de acolo până aici şi aşa de repede? De unde ştii tu de astea? Diagrama fier- carbon este abecedarul inginerului metalurg, este pentru el cum e gama „do” pentru muzician, cum e cercul cromatic pentru pictori, cum e biblia pentru teologi. Cu ajutorul ei se studiază oţelurile şi fontele. Este un lucru oarecum ezoteric, doar mecanicii şi metalurgii ştiu în general de ea. Mai rar exceptii...
- Da... şi aia e printre ele... Dar de unde ştiţi despre astea şi cum aţi văzut aşa repede? (nu ţineam deloc foile să vadă el, abia vedeam eu, le ţineam în poală, îndreptate spre mine).
- Eheee, am ochiul format băiete, le visez p-astea! O viaţă am lucrat cu ele...
- Păi ce aţi lucrat?
- Am fost la un institut de cercetare pentru transporturi feroviare. Uite, cu asta m-am ocupat! Dă din cap spre geam, afară, şi din privirea lui îmi dau seama că se referă la pietrele care fixează traversele.
_____Îmi explică câte ceva despre ele. În timp se macină, zice, datorită şocurilor şi sarcinilor la care sunt supuse. M-am ocupat cu cercetări privind dimensiunile optime, chimia optimă pe care trebuie să o aibă piatra, tratamente la care pot fi supuse.
- Şi ce aţi terminat, ce facultate? Metalurgia?
Până să îmi dea omul replica cu diagrama fier- carbon, probabil i-aş fi vorbit cu „matale” şi la persoana a doua singular. Acum îl respect pe om deja, nu mă interesează cum arată, cum e îmbrăcat şi situaţia lui.
- Nu, nu metalurgie, dar am făcut şi d-asta în facultate. Am terminat Institutul de mine din Bucureşti. Acum nu mai există, a fost desfiinţat.
- Da, ştiu...
_____Vorbesc cu domnul tot drumul rămas. Vreo oră. Îmi povesteşte ce căuta la Ploieşti, fusese la fata sa, discutăm diverse. Am înţeles un lucru: omul a lucrat în cercetare şi asta a fost o mişcare neinspirată, n-a avut noroc. A câştigat prost mereu, astfel ajungând la anii bătrâneţii să aibă o viaţă mizeră.
_____Îmi iau la revedere de la om, coborâm din tren, îl las în urmă şi îmi văd de drumul spre cămin. Mă tot gândeam, cum e posibil, aşa o să ajung şi eu, e clar... n-am scăpare! Ăsta-s eu peste ani.
De ce să mai învăţ toate astea? Să ajung ca domnul din tren? M-am dus plantă la MF.
Bag pula-n ele de diagrame, nu mai învăţ nimic! Învaţă tinere!

111 comentarii:

  1. Sa nu-mi zici ca visai c-o sa ramai vesnic tanar si c-o s-o huzuresti prin combinate. :)) Ce naiv :) Asa suntem toti cand imbatranim, mai experimentati si mai sentimentali. Ne atasam mai mult de oameni decat de boarfe. Ce ne mai trebuie imbracaminte? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Otelea Valentin11.07.2010, 08:05

    Foarte placuta povestea si de asemenea o foarte buna pilda. Multa bafta in tot ceea ce faci si pe cat de mult posibil, sper sa evitam partea de batrani betivi,senili si urat mirositori...dar...cine stie??

    RăspundețiȘtergere
  3. O tempora, o mores! Mă intrebi daca eu imi umplu mintea cu astfel de onirice idei?? Înca de pe timpul lui Cicero luminatele minți au încercat să îsi constientizeze raporturile dintre calitațile lor si vremurile contemporane. Valorile existente, fie ele din timpuri actuale sau de mult apuse, au fost de multe ori luate în batjocoră, au fost marginalizate impunându-se deasupra para-valorile. Este suficient de amintit cazul lui Eminescu (în nebunia-i provocată, hranit ca un câine de trecatori prin gardul de sărmă al sanatoriului Șuțu) in sec al XIX-lea sau mai recent cel al lui Panait Istrati (hamal din portul brăilean pentru critica literara romaneasca si un Gorki balcanic pentru cea frantuzească). Exemplele nu se limiteaza numai la cultura româneasca. Un exemplu izbitor de apropiat ca cel dat de tine este exprimat manin de un norvegian laureant al premiului Nobel pentru literatură, Knut Hamsun (Sult, in trad. rom. Foamea). Intelectuali vor face totodeauna foamea intr-o lume în care nonvalorile sunt adunate in cuiburi și în care atitudinile dominante sunt cele de invidie, ingnoranță și aroganță. Dar atenție, aceste idei profunde nu sunt exprimate impotriva celorlalți (intelectualilor) ci sunt exteriorizate în acelasi cuib! Și încă o data atenție, in acest domeniu filosofia lui Marx (Celui qui ne connaît pas l'histoire est condamné à la revivre) nu este valabilă ci atitetica. În cunoștințe te poti asemui cu bătrânul Faustus a lui Goethe (sau batranul gârbovit si de nimic a lui Eminescu – tu dois te souviens nos discussions dijonaisses) este în zadar căci din ce in ce mai mult sunt promovate mințile goale de conținut ideatic profund. Nici din casa nu mai poti ieși fără să rostești, la fel ca Cioran, o, sublim infern! când ieșea din bojdeuca sa din Cartierul Latin. Și pentru a nu fi marginalizat prin excludere de către nonvaloari preferi sa rămâi in cameră. Dar stai linistit, aici îl citești pe Steinhardt care îți spune că fericirea supremă o resimți întotdeauna singur, niciodată cu alți oameni lângă tine pentru că singura legătură directă a omului este cea cu Dumnezeu.


    Ps: o remarca daca imi permiti, atentie la vocabular, în general se evită folosirea cuvintelor vulgare numai pentru a stârni amuzamentul. În altă ordine de idei însă, cum sublinia si C. Ivănescu, vulgaritatea nu este reprezentată de un cuvânt ci de atitudinea autorului față de acel cuvânt.

    Toate cele bune,
    daniel iosif

    RăspundețiȘtergere
  4. Bai Dane, de la Hamsun, care isi uda pantalonii cand iesea in oras sa para mai noi, in romanul "Foamea", de la Istrati, Cioran, Goethe, pana la Dumnezeu e cale lunga. Stii ca am pierdut nopti contrandu-ne pe tema asta... Ti-am spus ca nu pot sa ma gandesc ca astept viata vesnica in care, probabil undeva in ceruri, sa ma trezesc in fiecare zi dimineata, sa ii fac treburile Dumnezeului, sa imi fac rugaciunile si sa Il slavesc continuu. Nu e stilul meu, m-as plictisi imediat, daca ar fi sa fac asta milioane de ani as fi terminat. Prefer sa fiu aici un pacatos si sa merg undeva apoi unde sa fie actiune, sa joc o carte cu baietii, o tabla, mai o femeie frumoasa si usuratica... Deocamdata suntem aici si trebuie sa ne ancoram in realitatea care ne inconjoara, in nefiinta vom discuta, daca vom putea, si vom vedea care are dreptate astazi. Ma indoiesc ca vom afla.
    Din pacate, sau din fericire, cuvintele vulgare fac parte din viata noastra de aici, trebuie acceptate ca atare. Pana si Creanga a scris "Povestea pulei".
    Nu am folosit un vocabular elevat, adevarat, dar am ales sa pun in lumina faptele, nu sa-mi etalez vocabularul. Eu cand spun ceva, vreu sa inteleaga toti. Am avut de invatat din carti unde nu intelegeam in unele fraze nici dupa a doua recitire ce a vrut sa spun autorul. Asta se datora exprimarii incalcite. Autorul vroia sa para inteligent, cult, dar putea sa spuna lucrurile mult mai simplu si mi-ar fi fost mult mai utila cartea, si as fi castigat mult timp.
    Bafta omule, vorbim curand!

    RăspundețiȘtergere
  5. In mod normal acest topic ar fi trebuit sa se incheie aici dar, artagos cum ma stii, nu mă pot abtine sa enumăr cateva chestii pe care nu le-am înțeles.

    „…de la Istrati, Cioran, Goethe, pana la Dumnezeu e cale lunga”
    Ti se pare asa de lunga ? De la Cioran si mai ales Goethe este cale lunga ? Nu cred ! Cum poti spune asta cand ambii au fost filosofi existentialisti, cand cea mai valoroasa opera a lui Goethe se centreaza exact pe doua valori crestine ? In fine…

    «Deocamdata suntem aici si trebuie sa ne ancoram in realitatea care ne inconjoara »
    Eu sunt « aici » si ma ancorez in realitatea ce MA inconjoara. Nu stiu ce realitatea te inconjoara pe tine dar deja nu suna prea incurajator…  Te-ai putea totusi acora in realitatea comform careia 1 mld de oameni traiesc sub pragul saraciei si se estimeaza o crestere (adica sub 1 E/zi, date FAO nu scoase de la mine) si care (ea, saracia) este provocata de cei care gandesc ca tine, no offense, adica a acelora ancorati in realitatea al carei principiu fundamental nu necesita absolut niciun efort intelectual dar pune in acelasi timp bazele mondiale ale unor aligarhii. S-au te poti ancora in realitatea ce se percepe pe anumite bulevarde unde, intr-un singul mall se fac tranzactii financiare de ordinul milioanelor de euro. Ce voiam sa spun este SI ca realitatea are o clara valoare OBIECTIVA si depinde in mare masura de capacitatea individului de a o percepe. Sorin Vasile zicea ca nu realitatea conteaza ci adevarul, sensul...


    « Din pacate, sau din fericire, cuvintele vulgare fac parte din viata noastra de aici, trebuie acceptate ca atare. »
    Idem (din viata mea nu fac parte, in nici un caz) cu cateva adaugiri. Este absolut necesar sa acceptam toate abjectiile unor scursuri ale societatii « ca atare » ?, eu accept ce vreau si ce cred de cuviinta. De a mi le insusi nici nu se pune problema…

    Am comentat pe scurt si simplu, sa inteleaga toata lumea. Poate am folosit expresii prin care te simti jignit, nu le lua in consideratie, nu au fost cu un target specific, stii ca iti port toata stima.

    Salve !
    daniel iosif

    RăspundețiȘtergere
  6. Intr-adevar e trist ca aceasta tara nu promoveaza intelectualitatea ci doar idiotenia, pentru ca - fireste - un idiot e mai usor de manipulat.

    O poveste trista, imposibil sa gasesti consolare in asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  7. daca doresti sa facem link exchange cu siteul www.filmeonlinegratis.gougou.ro cu titlul "filme online gratis subtitrate" daca esti de acord astept mailul tau cu numele siteului si titlul cu care doresti sa te adaug
    mersi
    costel_box@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  8. E bine ca ai rabdare sa scrii atat de mult intr-un singor articol. Cu acest articol ai mai castigat un vizitator...felicitari

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  10. Timpul este dur cu toti, si nu iarta pe nimeni! Asta pana cand se va gasi licoarea tineretii si a vietii vesnice. dar cine oare va dori sa traiasca vesnic??

    RăspundețiȘtergere
  11. Mda..suntem obligati sa traim o rutina...ne nastem imbatranim si apoi murim..dar asta e...trebuie sa mergem inainte si sa incercam sa ne bucuram de ea

    RăspundețiȘtergere
  12. Batranetea ma deprima...dar toti ajungem acolo...

    RăspundețiȘtergere
  13. nu ma sperie atata timp...kt voi avea copii si nepoti aproape si o batranete usoara:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ma gandesc cu groaza la acele momente care o sa urmeze :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte placuta si interesanta povestea!!!:X

    RăspundețiȘtergere
  16. depinde si de noi cum ne facem batranetea!

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu vreau sa ma gandesc acum la batranete pentru ca ma deprima...nu as vrea sa ajung acolo...stiu cum suna asta dar na asta simt acum :D

    RăspundețiȘtergere
  18. Nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca voi ajunge si eu ""o baba care si ar arunca geanta pentru un loc pe scaun"asa cum caracterizeaza tinerii acum batranii..si cine stie ce mai e pana atunci..:)

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu vreau sa ma gandesc la acele momente :|

    RăspundețiȘtergere
  20. imi place sa traiesc clipa, sa nu ma gandesc la ziua de maine!

    RăspundețiȘtergere
  21. E un pic ciudat cum poate un singur om sa iti schimbe alegerile din viatza..:)

    RăspundețiȘtergere
  22. Buna ziua ,sunt administratorul mai multor site-uri si doresc sa va fac o propunere de colaborare.Va aduag link-ul pe site-ul jocuri-online.be page rank 3 ,pe site-ul dvs ,va rog sa adaugati link-ul http://www.jocnou.info cu titlul Jocuri .
    Astept raspunsul dvs
    Va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  23. Ma deprima gandul asta...desi stiu ca voi ajunge acolo, acum prefer sa nu ma gandesc la asta...:(

    RăspundețiȘtergere
  24. nu vreau sa ma gandesc la asta...imi traiesc doar tineretea:)

    RăspundețiȘtergere
  25. O sa fie cam trist peste multi ani ...

    RăspundețiȘtergere
  26. momentan sunt tanara...o sa am timp sa ma gandesc la batranete undeva dupa 35 de ani,pana atunci imi traiesc viata:D:D:D:D

    RăspundețiȘtergere
  27. Am citit articolul...da intamplarea asta ti-a cam zdruncinat nitel realitatea...eu ma gandesc destul de des la batranete si nu ma vad deloc bine...vezi atatia medici, oameni de stiinta, etc...care abia traiesc de pe o zi pe alta...

    RăspundețiȘtergere
  28. un articol foarte bun...felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  29. Eu ma gandesc des la asta...si la cum stau lucrurile la noi in tara nu ma vad deloc bine peste ani si ani...

    RăspundețiȘtergere
  30. Evit sa imi pun aceasta intrebare,sincer ma sperie..:)

    RăspundețiȘtergere
  31. nu prea imi place sa ma gandesc la viitor...prefer sa traiesc prezentul!

    RăspundețiȘtergere
  32. uneori te mai gandesti dar cel mai bine e sa-ti traiesti prezentul..

    RăspundețiȘtergere
  33. Nici nu vreau sa ma gandesc :|

    RăspundețiȘtergere
  34. Nimeni nu cred ca vrea sa ajunga la batranete :P

    RăspundețiȘtergere
  35. Nu cred ca te asteptai...e bine sa nu subestimezi omul...noi mergem pe principiul haina face pe om din pacate...si eu ma gandesc foarte des la viitor, batranete si nu vad deloc bine situatia...:(

    RăspundețiȘtergere
  36. Aparentele inseala intotdeauna..daca te opresti si asculti omul pentru o secunda iti vei da seama de mai multe..

    RăspundețiȘtergere
  37. Nici nu vreau sa ma gandesc la acele momente :D

    RăspundețiȘtergere
  38. Este bine sa te gandesti la viitor dar nu prea mult ca intri in depresie...:P

    RăspundețiȘtergere
  39. Nu prea este bine sa judecam oamenii dupa primele aparente..si sunt sigura ca asta vor face si tinerii din ziua de azi cu noi!:)

    RăspundețiȘtergere
  40. Din pacate vom ajunge si noi acolo...soarta nu ne iarta...

    RăspundețiȘtergere
  41. In viata nu e bine sa facem alegeri pripite....

    RăspundețiȘtergere
  42. stiu ca va veni si vremea cand voi imbatranii dar inca nu vreau sa ma gandesc la acea perioada.toate la timpul lor

    RăspundețiȘtergere
  43. Da, ma intreb de multe ori si nu imi da pace acest gand deloc...:(

    RăspundețiȘtergere
  44. Toti ajungem acolo...acum ca vei duce o batranete cu lipsuri sau nu...numai Dumnezeu stie ce va mai fi...cred ca nici batranelul ala nu s-a gandit ca dupa atata munca avea sa ajunga asa...

    RăspundețiȘtergere
  45. Fiecare are cate o poveste de viata incredibila..:) daca stam sa ii ascultam pe fiecare in parte intelegem cu adevarat cliseul"aparentele inseala"!:)

    RăspundețiȘtergere
  46. Vezi ? nu era destinul tau sa apartii de facultatea aia..noroc cu batranelul..;))

    RăspundețiȘtergere
  47. Pana la urma de ce sa nu recunoastem? numai cunoscand un om mai bine ii oferim respect..

    RăspundețiȘtergere
  48. nu imi doresc sa ajung ca majoritatea batraneilor cu care ne intalnim zi de zi dar nu stim ce ne rezerva viata

    RăspundețiȘtergere
  49. Surprizele vin de la cine nu te astepti!!

    RăspundețiȘtergere
  50. Este impresionant sa vezi un batranel cum la viata lui a fost un om studiat..si care acum arata ..cum arata ..poate doar a fost corect...ca daca nu era..avea miliarde prin conturi!:)

    RăspundețiȘtergere
  51. deocamdata traiesc clipa nu ma gandesc la batranete,nu vreau sa ma gandesc la ea pentru ca nu imi doresc sa ajung acolo :(

    RăspundețiȘtergere
  52. Poate candva voi si eu vazuta exact cum l ai vazut tu pe acel batranel..

    RăspundețiȘtergere
  53. e bine totusi sa traiesti intai prezentul :) pt ca viitorul este in functie de trecut :)

    RăspundețiȘtergere
  54. Un om atat de neinsemnat pentru noi poate avea atat de multe lectii sa ne dea..:)

    RăspundețiȘtergere
  55. la cat de repede trece timpul e inevitabil sa nu ma gandesc ca in curand o sa ajung la batranete.nu imi doresc decat sa imi vad nepoteii atunci cand va venii vremea:)

    RăspundețiȘtergere
  56. Poate o sa ajung si eu vreodata in locul batranelului..si asa o sa fiu si eu vazuta..nu mi prea place ideea!

    RăspundețiȘtergere
  57. Bine ca ti ai dat seama la timp de greseala ta:)

    RăspundețiȘtergere
  58. peste ani si ani voi fi o batranica la moda si cocheta cu nepotei :P

    RăspundețiȘtergere
  59. Foarte frumos articolul :) Peste ani si ani, vom fi doar urmarea trecutului :)

    RăspundețiȘtergere
  60. Foarte frumos articolul.. In viata trebuie sa lupti sa faci ceea ce'ti place nu ceea ce'ti aduce mai multi bani;) Desi batranelul era zdrenturos, poate el era fericit si nu regreta viata ce a dus'o :)

    RăspundețiȘtergere
  61. Buna,
    Daca doriti sa facem un link exchange 3 way cu siteul www.wowjocuri.ro cu titlul "jocuri" astept mailul dvs cu linkul si titlul cu care doriti sa va adaug in schimb eu va adaug pe 3 siteuri:
    www.epresa.ro
    www.jocuribarbie.gougou.ro
    www.jocuridegatit.gougou.ro
    toate cele 3 siteuri sunt indexate in google au pagerank si trafic aprox 1000 de viz zilnic
    astept mailul dvs indiferent de raspuns
    multumesc
    costel_box@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  62. incerc cat mai mult posibil sa nu ma gandesc la batranete,desi stiu ca o sa vina si aceasta la un moment dat

    RăspundețiȘtergere
  63. nu m-am gandit niciodata cum voi fi peste ani dar nici nu vreau sa ma gandesc prefer sa las timpul sa le decida pe toate

    RăspundețiȘtergere
  64. Foarte interesanta povestioara :D Nu stii niciodata peste cine dai si nu trebuie sa judeci pe nimeni dupa aparente:) viata te duce pe diferite drumuri si nu stii niciodata cum ajungi :) Prefer sa ma axez doar pe prezent fara sm gandesc la viitor. In primu rand k prezentul iti face viitorul :)

    RăspundețiȘtergere
  65. prefer sa traiesc prezentul si la restul sa nu ma mai gandesc!

    RăspundețiȘtergere
  66. oricine ajunge la batranete mic si pricajit ca asa e la varsta respectiva.e urata batranetea dar nimeni nu scapa de ea :(

    RăspundețiȘtergere
  67. cel mai bine e sa ne axam pe prezent momentan....vedem pe urma ce va fi

    RăspundețiȘtergere
  68. Foarte interesant articolul .. este o intrebare pe care ne'o punem cu totii:" oare cum vom arata peste ani si ani..?" , ceea ce nu toti stim, este k viitorul tine doar de prezent, de cum traim acum :)

    RăspundețiȘtergere
  69. trece atat de repede timpul ca nici nu stim cand vom ajunge batranei dar deocamdata nu vreau sa ma gandesc la asta las timpul sa le decida pe toate

    RăspundețiȘtergere
  70. Bietul batran..e foarte bine ca intr un final ti ai dat seama de ceea ce vroiai de fapt sa faci..

    RăspundețiȘtergere
  71. De intrebat ne intrebam mereu, oare cum vom arata peste ani si ani . Insa cel mai bine este sa traim prezentul pt ca de el depinde si viitorul :)

    RăspundețiȘtergere
  72. O povestioara foarte frumoasa si interesanta!

    RăspundețiȘtergere
  73. peste ani si ani vor fi alte vremuri se vor schimba multe.nu vreau sa imi imaginez de acum cum va fi viata mea peste ceva timp asa ca las timpul sa treaca si vom vedea ce va fi

    RăspundețiȘtergere
  74. Cum te poate lua prin surprindere un singur om..

    RăspundețiȘtergere
  75. Cu siguranta voi fi o batranica d-aia mica :)) dar de ce sa ne gandim la asta, cand putem profita de frumusetea anilor de acum ;;)

    RăspundețiȘtergere
  76. Prefer sa traiesc prezentul si sa nu ma gandesc la viitor ca ma sperie:D

    RăspundețiȘtergere
  77. Interesanta mica ta istorioara!:)

    RăspundețiȘtergere
  78. Cel mai bine este sa traim prezentul pentru ca doar el ne face viitorul :)

    RăspundețiȘtergere
  79. Prezentul conteaza...viitorul ti-l faci tu trecutul ramane acelasi deci lasa-l in spate!

    RăspundețiȘtergere
  80. Nu imi place sa ma gandesc la aceasta perioada:|

    RăspundețiȘtergere
  81. batranetea si singuratatea sunt singurele lucruri care ma sperie!

    RăspundețiȘtergere
  82. De la fiecare om ai ceva de invatat!

    RăspundețiȘtergere
  83. Nu ai mai scris de ceva timp pe blogul tau, astept sa revii cu noutati

    RăspundețiȘtergere
  84. Eh uite asa inveti o lectie..:)

    RăspundețiȘtergere
  85. interesanta povestirea cu schimbarea actiunii!

    RăspundețiȘtergere
  86. Mi-ar place sa raman vesnic tanara sa nu imbatranesc si sa ajung singura!

    RăspundețiȘtergere
  87. nu imi place sa ma gandesc la batranete!

    RăspundețiȘtergere
  88. poti ajunge ca acel batranel dintr o daca privesti dintr o anumita perspectiva, pentru ca fiecare are trenurile lui, personale, pe care le prinde sau le pierde...tu poti ajunge batran si celebru:) deci...invata :)ca nimic nu i in zadar.

    RăspundețiȘtergere
  89. Batranetea (ca si viata de altfel) poate fi frumoasa sau urata si apasatoare...noi decidem cum o vrem :)

    RăspundețiȘtergere